Nicolae Ciucă este candidatul PNL la alegerile prezidențiale 2024. Cine este Nicolae Ciucă, ce studii are, ce carieră profesională și politică a avut, și care este programul politic.Nicolae Ciucă este născut la dată de 7 februarie 1967, în comună Plenița, județul Dolj. Are soție pe numele ei Maria Cristina și un băiat Ștefăniță Bogdanin vârstă de 35 de ani.
Educație
Nicolae Ciucă a terminat Liceul Militar Tudor Vladimirescu din Craiova în 1985, apoi a făcut Şcoala Militară de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu la Sibiu (1985-1988). În perioada 1993-1995 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea Interarme, la Bucureşti, iar în 2003 a devenit Doctor în ştiinţe militare cu lucrarea „Dimensiunea angajării Armatei României în operaţii întrunite multinaţionale”, la Universitatea Națională de Apărare Carol I din București.
Cariera profesională
Nicolae Ciucă a ales încă din adolescență să urmeze o carieră militară și a explicat în cartea sa: „Tata ar fi vrut să urmez un liceu energetic, ceea ce era la modă pe vremea aceea. Mai toți băieții de vârsta mea sperau să ajungă într-o bună zi studenți la Politehnică. Erau locuri de muncă suficiente într-o economie axată pe industrializare și mai bine plătite. Eu, însă, spre mirarea alor mei, am optat pentru Liceul Militar. Tata a încercat să mă prevină că o carieră militară e marcată de privațiuni, de constrângeri și că trebuie cu adevărat să-ți placă ce faci ca să le suporți cu inima deschisă”.
Drept urmare, parcursul profesional al lui Nicolae Ciucă a fost următorul:
- august 1988-martie 1989 – comandant de pluton lansare la Regimentul 26 Mecanizat „Rovine”, Craiova
- septembrie 1992-octombrie 1993 – ofiţer de stat major în Biroul operaţii, Batalionul 121 Cercetare, Craiova
- martie 1989-septembrie 1992 – comandant de pluton cercetare şi instrucţie la Batalionul 121 Cercetare, Craiova
- iulie 1995-mai 1996 – ofiţer de stat major în Biroul operaţii şi pregătire pentru luptă, Brigada 2 Mecanizată „Rovine”, Craiova
- mai 1996-mai 1997 – ofiţer de stat major în cadrul misiunii „UNAVEM III”, Angola
- mai 1997-noiembrie 1998 – ofiţer de stat major în Biroul operaţii şi pregătire pentru luptă, Brigada 2 Mecanizată „Rovine”, Craiova
- noiembrie 1998-februarie 2001 – şef de stat major al Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, Craiova
- 2000 – şef de stat major al Batalionului 26 Infanterie – rezervă strategică SACEUR februarie 2001-octombrie
- 2004 – comandant al Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, Craiova 2001 – comandant al Batalionului 26 Infanterie – rezervă strategică SACEUR, participă la exerciţiul multinaţional „Dynamic Response”, Bosnia şi Herţegovina
- iunie 2002-ianuarie 2003 – comandant al Batalionului 26 Infanterie care a participat la misiunea „Enduring Freedom”, Afganistan
- 2003 – conducător/director al exerciţiului OCE/EXDIR, în cadrul misiunii ISAF ianuarie 2004-iulie 2004 – comandant al Batalionului 26 Infanterie participant la misiunea „Antica Babilonia” din Irak
- octombrie 2004-octombrie 2006 – şef al operaţiilor, Brigada 2 Infanterie „Rovine”, Craiova
- octombrie 2006-martie 2007, împuternicit şef de stat major, Brigada 2 Infanterie „Rovine”, Craiova
- martie 2007-februarie 2009 – locţiitor al comandantului Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată „Unirea Principatelor”, Focşani
- februarie 2009-ianuarie 2011 – comandant al Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată „Unirea Principatelor”, Focşani
- ianuarie 2011-ianuarie 2014 – comandant al Diviziei 2 Infanterie „Getica”, Buzău
- ianuarie 2014-octombrie 2014 şef al Statului Major al Forţelor Terestre
- octombrie 2014-ianuarie 2015 – locţiitor al şefului Statului Major General
- ianuarie 2015-octombrie 2019 – şef al Statului Major al Apărării
- noiembrie 2019-decembrie 2020 – ministrul apărării naţionale
Cariera politică a lui Ciucă:
- noiembrie 2019-decembrie 2020 – ministrul apărării naţionale
- decembrie 2020 – prim-ministru interimar şi ministru al apărării naţionale
- decembrie 2020-prezent – senator
- decembrie 2020-noiembrie 2021 – ministrul apărării naţionale
- noiembrie 2021-iunie 2023 – premierul României
- aprilie 2022-prezent – președintele PNL
- iunie 2023-prezent – președintele Senatului
VIZIUNEA. VOM REUȘI ÎMPREUNĂ!
La 35 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, România este pregătită să treacă la un nou nivel de prosperitate generală, consolidând libertatea și prețuind solidaritatea, în pace și siguranță. Societatea românească este suficient de matură, iar economia românească este în creștere. Avem doar nevoie de un stat pe măsura așteptărilor românilor, adică de un stat care să valorizeze munca cinstită, libera inițiativă, creativitatea și îndrăzneala, asigurând pacea în toate dimensiunile sale. Elementul economic al prosperității este, bineînțeles, esențial. Însă prosperitatea se traduce printr-o viață care, în toate aspectele ei, aduce oamenilor mulțumire, satisfacție și, cu puțin noroc, fericire. Este important, desigur, să acumulăm și să ne asigurăm viitorul din punct de vedere material, dar la fel de important este să avem o viață de bună calitate în toate aspectele, inclusiv în cele spirituale și culturale. Sunt ferm convins că vom fi mai prosperi doar dacă rămânem liberi, într-o țară liberă și dacă vom fi solidari în comunitatea noastră naturală, firească. România de azi, România de mâine, România dintotdeauna este, de fapt, o adâncă solidaritate între românii care au fost, noi, românii de azi și românii care se vor naște, cei care ne vor urma. Liberi și împreună – căci nimeni nu poate fi liber de unul singur și nimeni nu este altceva decât produsul trecutului său, topit în speranțele sale de viitor. Noi, românii, suntem o comunitate legată prin valori și trecut, care rămâne vie, dinamică și protectoare prin încrederea și speranța noastră în viitor.
În același timp, constatăm cu bucurie că, în ultimii ani, s-a produs deja o schimbare importantă de mentalitate. Psihologii ar spune că este schimbarea firească a mentalității dominante, care se constată, în mod natural, cu trecerea de la o generație la alta. Dar eu simt că e mult mai mult și că schimbarea de mentalitate la care mă refera cuprins pe toți românii. Trecerea de la statutul de cetățean al unei țări periferice, prinsă între incertitudini și temeri, la statutul de cetățean european, cetățean al unei țări care aparține celui mai select club al bunăstării și libertății cunoscut vreodată în istoria lumii a dus la această schimbare de mentalitate. Nu doar economia noastră este pregătită să ne asigure saltul spre un nou nivel de prosperitate, dar și din punct de vedere mental suntem pregătiți. Mai mult, aș spune că merităm, ca români, o viață mai bună și că, realist vorbind, acum o putem obține. Putem deja atinge un nivel de prosperitate comparabil, în toate aspectele, cu standardul mediu de prosperitate al Uniunii Europene. Mai mult ca oricând, astăzi putem privi lucid ceea ce am fost și ceea ce suntem; mai mult decât oricând, pe această bază, putem construi un viitor pe măsura speranțelor noastre. Prin candidatura mea la funcția supremă în stat vă chem să trecem la înfăptuirea acestor speranțe. Vă spun că suntem gata pentru asta! Vă spun că putem! Sunt în această cursă electorală ca să reușim împreună!
În final, acest salt spre un nou nivel de prosperitate, pe care ni-l dorim cu toții, va fi rodul efortului nostru colectiv. AlVel nu se poate. Avem nevoie să regăsim o formulă a solidarității naționale, pentru că nu vom reuși să facem trecerea la un nivel înalt de trai dacă vom fi răzleți, dacă unii dintre noi vor fi demotivați, iar alții vor continua să fie egoiști. Traumatizați de falsul colectivism socialist de până în 1990, am simțit cu toții nevoia să ne recâștigăm individualitatea, să ne manifestăm personalitatea, să reconstruim profilul personal. O generație mai târziu, ne regăsim prea individualiști, iar în ansamblul societății se simte prea mult cinism. Ne vom regrupa constatând că proiectul unui nivel superior de prosperitate este cu adevărat general și benefic tuturor. Ideea tipic socialistă că nimeni nu se poate îmbogăți decât dacă îi sărăcește pe alții a lăsat urme greu de șters în mentalitatea noastră. Modelul de societate și de prosperitate pe care vă propun să-l urmăm împreună presupune, dimpotrivă, că orice îmbogățire a cuiva aduce în jurul său o creștere a prosperității. Epoca acelui capitalism primitiv, improvizat și instinctual al anilor 1990-2000 a trecut! România nu mai poate merge înainte alVel decât cu toți românii, împreună. Societatea noastră și statul, în primul rând, trebuie să redea muncii recunoașterea supremă între valorile sociale. Nu cu vacanțe dese vom putea deveni mai prosperi. Una dintre problemele structurale ale pieței muncii în România vine din faptul că munca nu își arată beneficiile în mod clar și imediat celui care muncește. Nu de puține ori, un cumul abil al programelor de protecție socială asociate unei minime activități egalează sau chiar depășește, în venituri, rodul unei munci susținute, reale. Faptul că oamenii nu văd că munca lor duce la creșterea bunăstării lor în cel mai concret sens și că, dimpotrivă, situația cuiva care muncește este cam la fel cu cea a altuia care nu muncește, constituie o frână serioasă în realizarea obiectivului nostru comun. Dacă acela care muncește nu trăiește semnificativ mai bine decât acela care nu muncește, înseamnă doar că statul este debusolat și că acea societate nu va prospera niciodată. Revalorizarea muncii este esențială pentru națiunea noastră, acum. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, acela care muncește trebuie să se bucure imediat și fără nici o restricție de roadele muncii sale, iar acela care nu muncește să resimtă dificultățile unei vieți trândave. Pe bună dreptate, în acest efort național spre o viață mai bună, românii așteaptă ca statul lor să le fie partener și protector, să le fie de ajutor și să nu-i încurce, să se ridice la înălțimea exigențelor lor. În acest sens, instituția prezidențială, care reprezintă suprema responsabilitate în stat, are un rol major, de care sunt conștient și de care mă voi achita. Ca liberal, știu bine că statul a devenit o povară, dacă nu cumva chiar un inamic al mediului de afaceri. Știu, de asemenea, că toți liderii politici ai ultimilor ani au promis că vor schimba atitudinea aparatului birocratic față de mediul de afaceri. Sigur că o anumită îmbunătățire a acestei relații s-a produs, dar suntem încă departe de un parteneriat real în interesul creșterii bunăstării românilor. Mediul de afaceri este inima economiei noastre, este sursa dinamismului, creativității și competitivității ei, așa că, în concepția mea, statul este mai degrabă dator mediului de afaceri decât mediul de afaceri statului. Iar datoria statului față de mediul de afaceri este aceea de a menține un raport sănătos în cheltuiala publică și produsul intern brut, de a funcționa conform unui buget sustenabil, cu un deficit rezonabil și de a crea reguli de funcționare economică în care competiția să fie corectă și munca să fie valorizată. Bugetul statului trebuie să reflecte valori și nu interese electorale meschine. Principial, creșterea veniturilor bugetare se poate realiza în două feluri: prin creșterea nivelului de impozitare și prin creșterea volumului activității economice, ceea ce implică crearea de noi locuri de muncă, cu preponderență în domeniul privat. Fără ezitare, va trebui să urmăm această din urmă variantă și să fim preocupați de dezvoltarea antreprenoriatului și de succesul marilor investiții private. Mă preocupă în cel mai înalt grad eficiența acțiunii statului în toate domeniile în care cetățenii îl
vor implicat. Pentru mine, un stat eficient este acela care produce valoare socială prin fiecare leu cheltuit cu propria funcționare. AsVel, statul trebuie să fie nu doar garantul aplicării legii, ci și garantul unei legislații menite să cultive libertatea și să crească prosperitatea generală. Statul este, în viziunea mea, nu doar o mașină administrativă complexă, ci o entitate morală. Dacă suntem nemulțumiți de moravurile societății în care trăim, de stat trebuie să fim mai ales nemulțumiți, pentru că, după vechea vorbă românească, „peștele de la cap se împute”.
Nu sunt de acord cu părerea unor ultraliberali că statul trebuie condus ca o corporație. Nu profitul este scopul statului, iar raportul dintre cetățeni și funcționarii publici de tot felul nu are nimic de a face cu raporturile dintre acționarii unei corporații și angajații acesteia. În realitate, statul nu trebuie să nutrească planul unei necontenite creșteri, precum o fac corporațiile, ci societatea trebuie să se dezvolte. Dar sunt, în același timp, ferm convins că statul trebuie să fie eficient. Or, lecția cea mai importantă despre eficiență o putem găsi în economia privată de succes. Bunele practici ale eficienței din domeniul privat sunt perfect transferabile statului. Avem o istorie bogată din care întotdeauna m-am simțit dator să învăț. Istoria aceasta a noastră a însemnat o lungă luptă, plină de jerVe și suferințe, pentru libertate și prosperitate. Urmare a acestei lupte duse de cei de dinaintea noastră avem, deja, o tradiție a libertății și a democrației. Poate că nu atât de îndelungată ca a altora, dar suficient plătită cu sacrificii de compatrioții noștri care au luptat pentru ea, încât să înțelegem cât este de prețioasă și cât de departe trebuie să fim dispuși să mergem noi înșine cu sacrificiul nostru ca să o apărăm. Însă această tradiție a libertății și a democrației noastre este, în ea însăși, plină de învățăminte. Toți președinții României de după 1990 au contribuit, fiecare cum a putut, în contextul dat, la această tradiție. Din greșelile lor avem multe de învățat. După cum, din realizările lor, avem multe de continuat. Cred că, în sfârșit, suntem suficient de maturi și de siguri pe noi înșine ca să ne permitem să fim înțelepți. Să mergem mai departe, urmărind interesul și dorința comună a românilor din 2024 pentru un nou nivel de prosperitate, muncind și respectându-ne între noi, cu înțeleaptă îndrăzneală și încredere!
CMF 31240003
